Toată lumea-i bucuroasă
Astăzi. Iar cu mic, cu mare
Să ieșim cu toți din casă.
Este-o mare sărbătoare.
Când eram copii la mama,
Sărbătorile erau
Diferite. Și bag seama
Că alte lucruri contau.
Atunci, în copilărie,
Iepurașu`-l așteptam
Și săream de bucurie
Când cadouri noi găseam.
Mama, cu bucate-alese,
Ne-mbia la degustat.
Cozonacii îi scosese
Din cuptor și ne-a tăiat
O felie caldă, mare,
Rumenă și mirosea
În casă a sărbătoare.
N-așteptam, nu se răcea.
Tata, prin gospodărie,
Mielul îl tot pregătea
Ca să-l pună-n farfurie
Mama, după ce-l gătea.
Ouăle, la loc de cinste,
Așteptau să le-nroșim.
Stăteau în spații înguste,
Ne rugam să nu greșim,
Să nu spargem unul, două.
Tot mama ne ajuta
Și la înroșit de ouă.
Toată treaba o făcea.
Acum, de Paște, îmi doresc
Să fiu la-ai mei acasă,
Să stau cu ei, să-mi amintesc.
Ce dor îmi e de casă!
Pentru copiii de toate vârstele, pentru inimile copilăroase și inocente. Despre viață din perspectiva unui suflet de copil.
Se afișează postările cu eticheta acasa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta acasa. Afișați toate postările
marți, 3 aprilie 2018
luni, 26 martie 2018
TATA - MUNTE DE IUBIRE
Tata-i stâlp, e-o stâncă tare
Prin postură și purtare,
E un munte de putere;
Împlinește orice vrere.
Are un suflet sensibil
Fără să fie vizibil.
Cu iubire îl privește
Pe copilul său cum crește.
De e trist, înfrigurat,
De probleme-mpovărat,
Copilașii de-i zâmbesc,
Ochii tatălui lucesc.
Știi, tata mereu te iartă
Chiar de uneori te ceartă.
Să-l asculți și ia povață
De la cel trecut prin viață.
Îl aștepți să vină-acasă
Să stingi dorul ce-l apasă.
Îl aștepți mereu în prag
Cu iubire și cu drag.
El muncește și se zbate
Și să mute munții poate.
Truda multă îl îndoaie,
Grijile îl încovoaie.
Călător de-i fi în lume,
Să-l faci mândru de-al său nume
Și chiar de îmbătrânește
Să știi că tot te iubește.
Acum tata stă în prag
Cu iubire și cu drag.
Te-așteaptă să vii acasă
Să stingi dorul ce-l apasă.
Prin postură și purtare,
E un munte de putere;
Împlinește orice vrere.
Are un suflet sensibil
Fără să fie vizibil.
Cu iubire îl privește
Pe copilul său cum crește.
De e trist, înfrigurat,
De probleme-mpovărat,
Copilașii de-i zâmbesc,
Ochii tatălui lucesc.
Știi, tata mereu te iartă
Chiar de uneori te ceartă.
Să-l asculți și ia povață
De la cel trecut prin viață.
Îl aștepți să vină-acasă
Să stingi dorul ce-l apasă.
Îl aștepți mereu în prag
Cu iubire și cu drag.
El muncește și se zbate
Și să mute munții poate.
Truda multă îl îndoaie,
Grijile îl încovoaie.
Călător de-i fi în lume,
Să-l faci mândru de-al său nume
Și chiar de îmbătrânește
Să știi că tot te iubește.
Acum tata stă în prag
Cu iubire și cu drag.
Te-așteaptă să vii acasă
Să stingi dorul ce-l apasă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)