Tata-i stâlp, e-o stâncă tare
Prin postură și purtare,
E un munte de putere;
Împlinește orice vrere.
Are un suflet sensibil
Fără să fie vizibil.
Cu iubire îl privește
Pe copilul său cum crește.
De e trist, înfrigurat,
De probleme-mpovărat,
Copilașii de-i zâmbesc,
Ochii tatălui lucesc.
Știi, tata mereu te iartă
Chiar de uneori te ceartă.
Să-l asculți și ia povață
De la cel trecut prin viață.
Îl aștepți să vină-acasă
Să stingi dorul ce-l apasă.
Îl aștepți mereu în prag
Cu iubire și cu drag.
El muncește și se zbate
Și să mute munții poate.
Truda multă îl îndoaie,
Grijile îl încovoaie.
Călător de-i fi în lume,
Să-l faci mândru de-al său nume
Și chiar de îmbătrânește
Să știi că tot te iubește.
Acum tata stă în prag
Cu iubire și cu drag.
Te-așteaptă să vii acasă
Să stingi dorul ce-l apasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu