MAIMUȚA NĂZDRĂVANĂ

Maimuțica năzdrăvană
La picior are o rană.
Printre copaci s-a jucat,
A fugit, s-a-mpiedicat.

Mama i-a tot spus mereu
Să n-alerge. Aoleu!
Maimuțica tare plânge,
La genunchi îi curge sânge.

Mama pansament i-a pus,
Apoi la medic s-au dus,
Rana iute-a vindecat.
Maimuța s-a bucurat.

După ce s-a întâmplat,
Ea nu a mai alergat
În copaci. Și-a ascultat,
Regulile-a respectat.

ANIMALELE DOMESTICE

Animale de la fermă
Sau lângă om trainice,
Herghelie, cârd sau turmă,
Se numesc domestice.

Cățelul cel bucuros
Toată ziua-ar roade-un os.
Stăpânul de-l îngrijește,
Pe om câinele-l păzește
Și mereu îi dă de veste.
Cel mai bun prieten este!

Pisicuța se alintă,
Peste tot este atentă.
Șoricelul de-l zărește,
Pitită îl urmărește,
Se joacă și îl înhață.
Vai! Ce pisică glumeață!

Vaca la pășune merge,
Iarba proaspătă-și alege.
Apoi, bunica ne-aduce
Să bem laptele cel dulce.
Din laptele vacii face
Brânză. Tare mult ne place!

Calul, animal puternic,
De plimbare este dornic.
Cu bunicul merg prin sat
În căruță, la arat.
Calul face brazdele
Și ară ogoarele.

Oile și caprele
Tare iubesc soarele,
Vara ele stau la stână.
Oile au multă lână,
Iarna să ne îmbrăcăm.
Lapte bem, brânză mâncăm.

Purcelul stă în coteț,
Mănâncă porumb, nutreț.
Tot mereu se murdărește
Și-ntruna se bălăcește.
Îi e foame, e grăsun,
Stă la masa de Crăciun.

Păsările din ogradă
Vor să dea iama-n livadă.
Rațe, curci, găini și gâște,
Nu vor să facă liniște
Decât când afară plouă.
Au noroc că se mai ouă!

Aceste-animale, să știi,
Ne aduc multe foloase,
Iar când la bunici mai vii,
Să ai amintiri frumoase!

AMINTIRI DE PAȘTE

Toată lumea-i bucuroasă
Astăzi. Iar cu mic, cu mare
Să ieșim cu toți din casă.
Este-o mare sărbătoare.

Când eram copii la mama,
Sărbătorile erau
Diferite. Și bag seama
Că alte lucruri contau.

Atunci, în copilărie,
Iepurașu`-l așteptam
Și săream de bucurie
Când cadouri noi găseam.

Mama, cu bucate-alese,
Ne-mbia la degustat.
Cozonacii îi scosese
Din cuptor și ne-a tăiat

O felie caldă, mare,
Rumenă și mirosea
În casă a sărbătoare.
N-așteptam, nu se răcea.

Tata, prin gospodărie,
Mielul îl tot pregătea
Ca să-l pună-n farfurie
Mama, după ce-l gătea.

Ouăle, la loc de cinste,
Așteptau să le-nroșim.
Stăteau în spații înguste,
Ne rugam să nu greșim,

Să nu spargem unul, două.
Tot mama ne ajuta
Și la înroșit de ouă.
Toată treaba o făcea.

Acum, de Paște, îmi doresc
Să fiu la-ai mei acasă,
Să stau cu ei, să-mi amintesc.
Ce dor îmi e de casă!

ALBINA

În grădina casei mele
Cea plină de floricele,
Apăru ca o străină
Zumzăind mica albină.

Ea zboară din floare-n floare
Și-ncearcă din fiecare
Polenul. În stup îl duce
Pentru mierea cea mai dulce.

Apoi surorile-și cheamă,
Vin cu toate fără teamă.
Florile le iau la rând,
Vesele le văd zburând.

Zi de zi din greu muncește
Și de stup se îngrijește.
E-o ființă harnică,
Puternică, darnică:

Miere pentru om ea face.
Dacă nu-i lăsată-n pace,
Dintr-odată vine, pac!,
Și înțeapă cu-al său ac.