SERBARE ZIUA MAMEI

Versurile au fost concepute pentru preșcolarii grupei mijlocii. Serbarea debutează cu o strofă recitată de către doamna educatoare.

Bună ziua, dragi mămici!

Bine-ați venit, dragi bunici!

Azi ne-am adunat aici,

Noi, cei mari și ei, cei mici,

Ca să vă sărbătorim

Și ca să vă mulțumim.

V-am pregătit în serbare

Versuri pentru fiecare.

Aplauze să ne dați

De greșim, să ne iertați.

1.Mama e o primăvară,

E a mea scumpă comoară.

Ea mă face să zâmbesc

Și mă iartă când greșesc.               

Astăzi, mama mea cea bună,

Împletesc mândră cunună

Din flori, zâmbete, iubire

Și ți-o dau drept mulțumire.

2.Mama mea-i rază de soare,

E o rază-ncântătoare.

Ea mai tare strălucește

Când cu mine se mândrește.          

Mamă, vreau să-ți mulțumesc,

Însă ce să-ți dăruiesc?

Îți dau în dar inima,

Că-s micuț! N-am altceva.

Cântec ”It is your birthday, mommy”

3.Mama mea-i o piatră tare

De putere și răbdare.

Mă ajută, mă păzește,

Mă învață, îmi vorbește                 

Despre tot ce-nseamnă viață.

M-ascultă, îmi dă povață.

Mamă, tare îmi doresc

Să fiu ca tine când cresc!

4.Mama mea-i un suflet mare,

N-are loc de supărare.

De-i greșesc, ea îmi vorbește,

Explică, mă liniștește.                     

Mamă, azi de ziua ta,

Primăvara ți-o voi da.

Te iubesc, mămică dragă

Cel mai mult din lumea-ntreagă!

5.Mama e un cântec dulce,

Multă bucurie-aduce.

De cu zori și până seară

Cu iubire mă-nconjoară.                

Mamă, și eu te iubesc

Și din suflet îți doresc

Să ai doar zile senine

Să mă poți crește pe mine.

Cântec ”Mama”

6.Mama mea e ca o floare,

N-are-n lume-asemănare.

Zi de zi mă îngrijește,

De ce-i rău ea mă ferește.               

Dragă mamă, vreau să știi,

Cu cât mai mare voi fi,

Iubirea mea pentru tine

Crește odată cu mine.

7.Mama-i cerul înstelat

Când noaptea s-a instalat.

Drumul ea mi-l luminează

Peste tot îmi stă de pază.                 

Mamă, ție-ți mulțumesc

Pentru tot și îmi doresc

Să fii mereu sănătoasă,

Iubitoare și voioasă.

Cântec ”Mama, doar mama”

8.Mama e o zână bună,

Fapte bune ea adună.

M-a învățat tot ce știu

Și om bun cu toți să fiu.                 

Mamă scumpă, îți promit

Că voi fi copil cinstit.

Sfaturile ți le-ascult,

Ca să fiu un bun adult.

9.Mama mea e cea mai bună,

E o rază de lumină.

Ca o floare este mama,

Tot ea îmi alungă teama.                 

Mamă, zi de zi-nflorești,

Cu iubire tu mă crești.

Cea mai mândră ești din lume

Când te strig ”mamă” pe nume.

10.Mama-i cel mai dulce nume

Care există pe lume.

Mama e-ntâiul cuvânt,

Cel mai scump de pe pământ.            

Mamă, să știi că mereu

Te port în sufletul meu.

Glasul mă va alina,

Sfatul ți-l voi asculta.

Cântec ”Cea mai scumpă”

POVESTEA GREIERAȘULUI GENEROS

    A fost odată un greieraș căruia îi plăcea tare mult să cânte la chitara lui. Vara, când serile erau mai călduroase decât în restul anului., greierașul își lua chitara în spinare și stătea în iarba verde. El iubea tare mirosul de iarbă proaspăt cosită, așa că ieșea la plimbare și cânta în vecinătatea casei sale.

    Oamenilor le plăcea mult cântecul micuței vietăți și îl ascultau în fiecare seară cu plăcere la lumina lunii de pe cer.

    Cineva, însă, nu era prea încântat de instrumentul zgomotos al micului greier. Furnica, vecina greierașului, era foarte deranjată de cântecul pe care îl auzea în fiecare seară până târziu. Ea muncea mult în timpul zilei și dorea ca seara să doarmă pentru a fi odihnită ca să poată strânge provizii pentru toamna care se apropia cu pași repezi. 

    Într-o seară, furnica își dă seama că nu mai aude cântecul greierașului și se bucură nespus, pentru că astfel se poate odihni după o zi istovitoare de muncă. A doua seară, la fel, nici urmă de greieraș. După o săptămână în care chitara nu s-a mai auzit, cei doi vecini se întâlnesc. 

    -Vecina mea furnică, ce bine-mi pare că te găsesc!

    -Ce e, greierașule? Ți-ai pierdut chitara? întreabă furnica și pufnește în râs.

    -Nu, s-a rupt o coardă din chitară și acum nu știu ce să mă mai fac. Ai putea să mă ajuți să o repar? întreabă plin de tristețe micul greieraș.

    -Da` cum să nu! Tu m-ai întrebat cumva pe mine dacă pot dormi din cauza cântecului tău? Vecine, eu acum muncesc și nu am timp de problemele tale.

     Greierașul își pleacă spășit capul și se îndepărtează deznădăjduit de furnică.

    În acea seară, furnica se trezește într-un zgomot asurzitor. Oamenii vorbeau foarte tare, fiind indignați că micul greieraș nu mai venea să le cânte. Vecina furnică ar fi dat orice să îl aducă înapoi pe greieraș, pentru că zgomotele provocate de oameni erau mult mai neplăcute decât cântecelul din chitară.

    După câteva zile, greierașul a reușit să-și repare chitara, înlocuindu-și coarda stricată cu cel mai subțire fir de iarbă pe care l-a găsit. El abia aștepta să-i încânte din nou pe oameni. 

    Toți s-au bucurat la auzul minunatului cântec. Până și vecina furnică a fost fericită în sinea ei că zgomotele oamenilor au dispărut, însă nu i-a mulțumit greierașului că a revenit și nici nu i-a cerut scuze că nu i-a oferit ajutorul.

    A trecut și vara cea călduroasă, iar toamna cea mohorâtă își intrase în drepturi. Vântul bătea cu putere, iarba începuse să se veștejească, ploaia cădea cu repeziciune pe pământ. Căsuța furnicii fusese inundată. Vai și-amar de capul sărăcuței ființe! Unde să meargă ea? Avea multe provizii, nu voia să le lase în casă, iar ea să plece și mâncarea să piară în apa care se tot aduna la marginea casei ei. Într-un final, își amintește de vecinul său, își ia câteva provizii cu ea și îndrăznește să bată la ușa greierașului. 

    -Vecine, ajută-mă, te rog frumos! Casa mea a fost inundată de ploaia aceasta rece și nu am unde să mă adăpostesc.

    -Intră, furnică! Te voi găzdui eu toată iarna. Să nu îți faci griji!

    -Dar ce vom mânca? întreabă îngrijorată furnica.

    -Am și eu proviziile mele.

    -Dar credeam că tu doar ai cântat toată vara, nu știam că ești și harnic.

    -Cât timp am cântat, oamenii m-au ascultat și mi-au răsplătit truda. Mi-au oferit firimituri de pâine și resturi din hrana lor. Astfel, eu am strâns și am cămara plină.

    -Mă bucur mult, greierașule. Îmi pare rău că nu te-am ajutat atunci când ai avut nevoie. Acum văd cum e să fii la ananghie. Îți mulțumesc mult pentru generozitatea ta. Ești un adevărat prieten și nu o să te mai judec niciodată pe nedrept. Aș vrea să îți ascult cântecul în fiecare vară.

    Așa au devenit prieteni greierele și furnica. Greierașul a dovedit că este o făptură harnică, dar și darnică. El nu doar se distrează cântând, ci muncește cu adevărat și îi bucură pe oameni cu cântecul său în fiecare vară.