duminică, 1 aprilie 2018

ALBINA

În grădina casei mele
Cea plină de floricele,
Apăru ca o străină
Zumzăind mica albină.

Ea zboară din floare-n floare
Și-ncearcă din fiecare
Polenul. În stup îl duce
Pentru mierea cea mai dulce.

Apoi surorile-și cheamă,
Vin cu toate fără teamă.
Florile le iau la rând,
Vesele le văd zburând.

Zi de zi din greu muncește
Și de stup se îngrijește.
E-o ființă harnică,
Puternică, darnică:

Miere pentru om ea face.
Dacă nu-i lăsată-n pace,
Dintr-odată vine, pac!,
Și înțeapă cu-al său ac.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu