ALBINA

În grădina casei mele
Cea plină de floricele,
Apăru ca o străină
Zumzăind mica albină.

Ea zboară din floare-n floare
Și-ncearcă din fiecare
Polenul. În stup îl duce
Pentru mierea cea mai dulce.

Apoi surorile-și cheamă,
Vin cu toate fără teamă.
Florile le iau la rând,
Vesele le văd zburând.

Zi de zi din greu muncește
Și de stup se îngrijește.
E-o ființă harnică,
Puternică, darnică:

Miere pentru om ea face.
Dacă nu-i lăsată-n pace,
Dintr-odată vine, pac!,
Și înțeapă cu-al său ac.

GHICITORI DE PRIMĂVARĂ

Mic, firav, de sub zăpadă
Iese micul bobocel.
Toată lumea vrea să-l vadă.
Este micul... (ghiocel)

Galbene, roșii și albe,
În culori nenumărate,
Să îi ofer mamei mele
Din grădina mea... (lalele)

Coada ca o forfecuță,
La streșini face căsuță,
E o pasăre voinică.
Se numește... (rândunică)

Apar primii ghiocel
Și înverzesc copăcei,
Oamenii pe câmpuri ară
În anotimpul... (primăvară)

Primăvara ea apare,
Este o legumă verde.
În salată-i bună tare.
Se numește... (ceapă verde)

Insectă ce face miere
Din polenul din grădină.
Când înțeapă-are putere.
Este harnica... (albină)